Inca e toamna, copacii au inca frunze, imbatranite, diforme dar pline de culori. Dar vin zapezile si frunzele vor muri asa cum ceva din mine se stinge treptat, geamul o sa se abureasca, pervazul o sa luceasca ironic la mine.

Vin serile friguroase si o parte din mine o sa inghete.

Nu o sa mai pot bea un pahar de vin stand frumos la biroul meu si discutand despre carti cu tine. Nu o sa-mi mai vorbeasca nimeni despre farmecul poeziilor lui Poe si despre ochii acestuia tatuati pe spatele solistului de la HIM, despre cum ultimul film facut dupa o carte de Stephen King i-a distrus povestii si ultimul strop de originalitate sau despre cea mai noua piesa a celor de la The 69 Eyes ( ultima de care stiu este perfect skin, de atunci nu m-am mai interesat…si a trecut un an).

Nu o sa fie nimeni sa-mi descrie cum arata Iasiul iarna, cum se aprind luminile pe strazi si lumea se grabeste acasa. Nu o sa invat niciodata arta de a construi oameni de zapada in miniatura pe capotele masinilor. Nu o sa mai am ocazia sa pot numara stelele pe timp innorat cu tine. Nu mai are cine sa ma faca sa iubesc iarna.

Nu pot sa-mi iau adio de la tine ci doar ramas bun pentru ca tot o sa ramai cu mine.

Poate ne mai scriem, maelstorm *!

*Edgar Allan Poe – “A descent into the Maelstrom“