Rascolind si rasfoind zilele trecute prin antichitatile familiei puse frumos la pastrare in cutii in podul bunicilor (ca pe cele de acasa oricum le iau la mana periodic ca sa vad daca le-a mai crescut valoarea in timp si ca sa fiu sigura ca inca nu mi le-a sustras nimeni) am dat peste almanahuri din anii ’80 :

• exemplare multicele din Scanteia, toate alb-negru dar cu miez colorat unde erau de fapt continuturile publicitare din acea vreme, toate avand calendar pe anul respectiv caruia i-am si gasit intrebuintare in prezent drept semn de carte si

• una bucata almanah SF pe numele sau de scena, Anticipatia.

Foarte fain acesta din urma, short-stories romanesti si straine cu ilustratii facute special.

Am gasit si cartulii cu benzi desenate alb-negru ce sunt de fapt suplimente ale Anticipatiei si ale Revistei Stiinta si Tehnica. Evident ca revistele de banda desenata au fost readuse acasa, cum as fi putut sa las Androidul doar cu Proteus in preajma lu’ domn tovaras ?

 In fine, partea faina e ca intr-o Scanteie, la mijloc acolo unde era concentrata toata publicitatea, nu imprastiata printre articole ca-n ziua de azi, acolo era ceva simpatic : o reclama la detergent de spalat rufe. Nu era nici o gospodina cu vreun sac de dero in brate, nici o masina de spalat performanta si nici vreun copil facandu-si terci tricoul cel nou. Nu, mamicule, era desenata o pisica neagra si ciufulita !

Iar mesajul era de felul : Poate sa devina alba … o pisica neagra ?

Daca inainte se putea sa faci “comert” cu lucruri simple si amuzante, oare acum nu se mai poate ?