Si visez, inca mai pot sa visez.

Sa am ochii larg deschisi, sa merg pe strada si sa-mi zboare gandul aiurea, sa nu observ cine ma petrece, sa nu aud cine ma striga. Sa zambesc aiurea prin tramvaie si babutele sa se uite ironic la mine, sa ratez statia pierduta cu ochii pe geam. Pot inca sa fug ca ploaia sa nu ma prinda iar odata ajunsa la adapost sa ma bufneasca rasul si sa ies sa ma ude. Inca imi tin mintea ocupata : cu amintiri, cu planuri, cu scenarii de viata sau de poveste. Pot sa vad minunatul in orice, pot sa fiu cine doresc atata timp cat intotdeauna ma intorc la mine, pot sa spun ce vreau cata vreme doar eu ma aud, pot sa vad, sa miros, sa simt ca si cum ar fi prima sau ultima data. Pot trai 3 minute de glorie sau o secunda eterna de dizgratie.