In prezent citesc Casa Buddenbrook de Thomas Mann si am impresia ca a trecut o vesnicie iar eu nu mai termin. Adica am inceput cartea undeva in luna iunie si acum e septembrie si eu inca mai am 2 capitole si nu prea mai imi e aminte; si nici n-as vrea sa aflu cat de tragic e sfarsitul.

Cartea nu e nici prea interesanta, nici prea provocatoare insa intr-o oarecare masura este minunata pentru ca iti prezinta fiecare detaliu si iti explica absolut tot ce se petrece cu personajele. De la descrierea faldurilor rochiei si pana la trairile interioare, totul e pus pe tava.

Povestea urmareste viata familiei de comercianti Buddenbrook de a lungul a 4 generatii infatisand traditiile mediocritatii si punand accent pe aparentele pe care familia se bazeaza pentru a-si pastra locul in randul celor din care face parte.

Pentru a pastra puterea si prestigiul firmei toate deciziile, mai ales cele legate de relatiile personale de intimitate, sunt luate in cadrul familiei. Casatoria cu un bun comerciant sau cu fiica unui milionar german, respectul si invitarea anumitor rude la diverse festivitati si petreceri, totul tine de imaginea pe care familia trebuie sa si-o mentina..

In acest fel mi-a fost foarte greu sa aleg un personaj preferat. La inceput Antoine mi se parea delicata si mereu pregatita sa faca ceea ce este corect doar ca pe parcurs mi-am dat seama ca, spre deosebire de ceilalti membrii ai familiei care evolueaza spectaculos pe tot parcursul povestii, ea este singura care inainteaza in varsta dar ramane copil; un copil care, dispus sa-si sacrifice propria fericire face alegeri ce imping intreaga familie spre prapastie. Apoi, Johann Buddenbrook junior mi-a placut in mod deosebit pentru felul in care stie sa trateze cu oamenii, de la docheri la parteneri de afaceri, pentru felul in care isi conduce firma si stie sa cantareasca fiecare decizie ce ar putea sa afecteze siguranta familiei. Daca mai iau in calcul si prestanta si devotamentul batranei doamne Buddenbrook, imi este si mai dificil sa pot realiza o ierarhie a preferintelor.

Thomas Mann le-a construit astfel incat sa nu poti fi nici pro, nici contra, sa nu-ti displaca dar nici sa-ti placa prea mult unul singur; fiecare reprezinta o bucatica din natura umana, cu bune si rele.

In ceea ce priveste capitolele, acestea sunt lucrate atat de bine incat ar putea foarte bine sa fie de sine statatoare. Sunt asemeni unor tablouri din secolele XVIII-XIX, viu colorate si elaborate in cel mai mic detaliu.

Casa Buddenbrook este o lectura minunata pentru oricine este interesat de marile opere ale  literaturii universale sau are o pasiune pentru cultura si istoria germana de la sfarsitul secolului XVIII.