Eu pictez inimi.Si pictez suflete – Michelangelo electric

Michelangelo Electric, un roman captivant si neconventional care s-a numarat printre finalistele prestigiosului Booker Prize 2004, face parte din Colectia Raftul Denisei (foarte faina si ingrijita) si prezinta povestea fascinanta a unui artist tatuator de la inceputul secolului XX cand aceasta meserie era marginalizata si privita cu dezgust.

“Tatuajele puteau fi socante un timp. Dar in cele din urma deveneau componente obisnuite ale anatomiei umane. Oamenii treceau prin viata ca niste cani indelung folosite, adunand cioburi, zgarieturi si pete, de atata uzura, dupa ce au continut si au turnat viata.”

Michelangelo Electric de Sarah Hall are un inceput visceral si pe alocuri poate neplacut pentru cei obisnuiti cu o lectura soft dar pe masura ce treci de primele 30 de pagini incepe sa te fascineze tot mai mult. E drept ca dialogul este aproape inexistent iar limbajul este un fel de proza poetica, pe alocuri mult prea incarcat si cu detalii ce nu prea-si au rostul insa, daca ai rabdare, gasesti fraze tari si minunate.

“Tatuarea era un salt inainte. Era implicita. Era explicita. Era intimitate absoluta, intimitate cu intreaga lume primara care fute, ucide, iubeste. Astea sunt culorile fundamentale ale vietii, nu? Cele trei culori originale pe care fiintele umane doar le amesteca pentru a scoate din ele nuante civilizate.”

Povestea il urmareste pe Cy (Cyril Parks), un pusti ce creste in hotelul pentru tuberculosi al mamei sale, de la prima sa intalnire cu viitorul mentor intr-ale tatuajului, Eliot Riley (foarte dubios si decadent), trecand prin perioada de ucenicie, mutarea la New York, apoi in Coney Island unde isi gaseste muza (o artista de circ ce traieste intr-un apartament impreuna cu calul sau) si revenirea in Morecambe-le natal de pe coastele Marii Britanii.

Desi nu se spun prea multe despre sentimentele sau gandurile lui Cy, autoarea strecoara multe alte povestioare si detalii despre vietile altora, despre ce poarta in spate cel mai mic dintre semnele imprimate in piele.

“Deodata, Cy intelese despre ce era vorba. Vazu dincolo de cerneala rosie care intra in piele. Vazu prin miezul lucrarii lui, vazu cum daruia lumii comunicare fara compromis, cum scotea la iveala sinele. Cum talmacea experienta si identitatea in culoare si forma. Cum el reprezenta mainile artistice ale celorlalti oameni, poate redundant in alegerea temei, dar imperativ in transmiterea ei. Aceasta era esenta sa stranie si imposibila.”

Deasemeni, in roman se regasesc subiecte referitoare la litoralul infloritor al Marii Britanii inainte de Primul Razboi Mondial, la succesul si prabusirea lui Coney Island,  originile si tehnicile primitive folosite in arta tatuajului si, ce mi-a placut cel mai mult, introducerea in lumea vie si colorata a “freak show”-urilor din anii 1900.

Merita sa intri intr-o atmosfera aparte si sa-l cunosti pe Michelangelo electric pentru ca el picteaza inimi, si picteaza suflete.

This entry was posted in Recenzii / Reviews and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Eu pictez inimi.Si pictez suflete – Michelangelo electric

  1. Pingback: Tattoo « Pulbere de stele & vise

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s