Portretul lui Dorian Gray mi-a atras atentia dupa ce am dat peste personajul sau in The League of Extraordinary Gentlemen iar mai apoi am gasit si filmul cu acelasi nume lansat anul acesta.

Pentru ca nu voiam sa vad filmul inainte sa citesc versiunea originala, mi-am cumparat cartea, si ma bucur nespus. Filmul a fost mult sub asteptari.

Abordand tema frumusetii fara de frumusete, a vanitatii si a unei societati care ridica la rang inalt aparentele, romanul publicat prima data in 1890 a starnit numeroase controverse, fiind considerat imoral si scandalos.

Dorian este un tanar cu chip frumos, de conditie buna, care cucereste inimile tuturor dar care din cauza inocentei si naivitatii, a caracterului usor impresionabil, este convins de lordul Wotton  ca viata se traieste din plin cata vreme esti tanar. Astfel, dupa ce Basil Hallward, un pictor vrajit de frumusetea lui ii imortalizeaza chipul pe panza, dorinta lui Dorian de a ramane vesnic tanar in schimbul sufletului sau devine realitate.

Pentru ca Dorian se deda unei vieti usuratice, plina de placeri interzise si coruptie, portretul ajunge sa fie oglinda constiintei sale, suferind modificari ori de cate ori el savarseste o crima, o fapta nepermisa, imbatranind, purtandu-i pacatele in timp ce fata ii ramane neschimbata timp de 18 ani.

Sfarsitul impresionant al povestii aduce foarte mult cu finalurile povestilor de groaza si ridica multe semne de intrebare pentru cititor.

Vrei sa fii tanar o eternitate? Ce pret esti pregatit sa platesti ? Si mai ales, cat crezi ca poti rezista unei astfel de schimbari fara a-ti pierde umanitatea?