The book of Meow

”Sinuciderea nu a fost nascocita pentru oameni din astia. A fost inventata pentru oameni ca Virginia Woolf si ca Nick Drake. Si ca mine. Sinuciderea presupune distinctie, rafinament.”

Turnul sinucigasilor de Nick Hornby (traiasca Raftul Denisei) e minunata; mi-a placut atat de mult incat nici nu stiu ce sa zic despre ea mai intai.

Este o carte despre sinucigasi anonimi, o comedie neagra avand ca teme pe de-o parte frica, depresia si alienarea iar pe de alta fericirea, prietenia si micile bucurii care ne fac dintr-o data viata mai frumoasa atunci cand stim sa le vedem.

„Daca pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru un pacat este atat de mare, incat ajungi sa vrei sa te omori, savarsind astfel un pacat si mai mare chiar, inseamna ca cineva a cam gresit socotelile. Cineva a incarcat nota de plata.”

Limbajul este unul viu, plin de umor, ironie si aciditate amestecate cu seriozitate si sinceritate haioasa.

„O data nu mi s-a intamplat sa citesc o relatare in ziar, care sa ma convinga intr-adevar ca raposatul era sarit de pe fix. Cam asa, adica: „Înaintasul de la Manchester United, care era logodit cu actuala Miss Suedia, a reusit de curand o dubla performanta unica: este singurul barbat care a castigat vreodata în acelasi an Cupa Asociatiei Engleze de Fotbal si Oscarul pentru cel mai bun actor. Drepturile pentru primul lui roman tocmai au fost achizitionate de catre Steven Spielberg, contra unei sume ramase confidentiala. Un membru al personalului l-a gasit spanzurat de o grinda, în grajdurile proprii.” Ei bine, n-am vazut niciodata vreun raport de ancheta care sa sune astfel, dar daca ar exista cazuri în care oameni fericiti, celebri, talentati si-au pus capat zilelor, logic ar fi sa conchizi ca mult invocatul echilibru mintal era într-adevar cam subred.”

Relatarea se face la persoana I din perspectiva celor 4 personaje care iau neinspirata decizie sa se sinucida in noaptea de anul nou in acelasi loc si trebuie sa se suporte reciproc pana la stabilirea Momentului :

* Martin – fost prezentator de stiri care s-a culcat cu o pustoaica de 15 ani si 250 de zile si a ajuns sa-si duca de rapa atat familia cat si cariera;

* Maureen – o femeie de 50 de ani ce are grija de baiatul ei, un adolescent handicapat in stare vegetativa, si care de 19 ani incoace are aceeasi rutina;

* Jess – o adolescenta rebela cu limbaj colorat si ceva probleme de interactiune cu “iubitul” ei Chaz;

* J.J. – un rocker american care a ajuns la Londra in cautarea succesului si a sfarsit ca livrator de pizza.

„Am simtit atunci ca o povara toata greutatea lucrurilor – povara singuratatii, a tot ceea ce iesise prost vreodata. Ma simteam viteaza, urcand ultimele trepte spre acoperisul cladirii, tarand dupa mine toata greutatea aceea. Mi se parea ca a ma arunca de sus era cumva singura modalitate de a o face sa lucreze în favoarea mea, nu contra mea; simteam ca trupul meu e-atat de greu, încat as ajunge într-o clipita jos, în strada. As doborî recordul mondial la saritura de pe blocul-turn.”

Cei patru amana insa caderea in gol iar intamplarile prin care trec impreuna ar trebui sa-i faca sa realizeze ca totusi cea mai buna solutie pentru nefericire este fericirea insasi. Ei se sustrag sinuciderii doar pana la sarbatoarea Sf. Valentin si nu mai e cale lunga pana atunci. Existentele lor vor capata sens sau vor fi doar o noua insiruire de esecuri si greseli?

A, pe ultima coperta scrie ca romanul i-a placut lui Johnny Depp. Lucru bizar si hazliu daca te gandesti ca nu e critic literar sau macar scriitor dar perfect plauzibil cand aflii ca Johnny a cumparat drepturile de ecranizare.