De 3 zile incoace nu mai are liniste. Se framanta, se gandeste, face planuri, tot felul de schite despre cum arata, ce culori minunate, ce combinatie reusita, cata gingasie intr-un trupsor asa firav… Si cand a vazut-o prima oara abia a putut sa o zareasca din multimea adunata acolo. E drept, nu la ea se uitau ceilalti, dar ei i-a zambit, pe ea a cucerit-o si acum, acum o vrea cu disperare.

A fost in locul unde a intalnit-o dar multimea disparuse si la fel si ea; pur si simplu nu mai era. Si acum imaginea ei tot ii apare in minte, o haituieste. Si-o doreste, e prima oara cand i se intampla asta, doreste sa o aiba, sa o atinga, sa-i simta forma, sa o poarte.

Doamne, de ar mai exista una exact la fel sau macar asemanatoare, sa fie la fel de finuta, de gingasa si stralucitoare.

Sa fie tot din argint, sa aiba turcoaze si sistem de prindere simplu si rafinat.

Cum ar putea sa mai gaseasca acea pereche de cercei?

P.S.: Sistemul de prindere nu e cel din fotografie, de asta ii e atat de greu sa o regaseasca.