Ii simteam ochii pe trupul meu, de sus in jos, de jos in sus ma masura de fiecare data. Imi ingheta sufletul cand stiam ca’s mereu in mintea lui. Nu se mai satura de mine. Eram provocarea lui cea mare, ispita careia si-a dorit mereu sa-i reziste.

Nu stiam ce vrea, nu stiam de ce m-a ales pe mine si nu stiam cand o sa ma aiba. Am fugit mereu, l-am pacalit, l-am dus in locurile pe care eu le stiam, l-am pus sa joace in terenul meu. Stiam ca nu pot scapa niciodata asa ca m-am lasat in voia lui si am intrat in umbra. El insa m-a abandonat acolo, m-a inchis in intunericul ce a fost al sau.

Acum e timpul sa-i cunosc eu ascunzisurile, sa-i iau urma si sa-l fac sa se teama. Acum eu vanez … adulmec, privesc, ating … iau in posesie tot ce e al sau … il masor din priviri, de sus in jos, de jos in sus, de fiecare data. Nu ma mai satur de el.

Si stie ca nu poate sa-mi scape, ca va veni momentul cand o sa fim amandoi pentru cateva clipe si-o sa fie al meu.

N-o sa-i auda nimeni strigatele in umbra, n-o sa-mi auda nimeni strigatele in umbra.

Nu vor exista reguli, nu va fi mila …

Ne vom sfasia!