Mâţelor le e dor de strainezia

Mâţelor li s-a facut de duca. Le miroase a peste si vor inapoi la apele reci si limpezi ale nordului, pe tarmuri unde caii chiar alearga pe plaja in diminetile reci inaltandu-se aburul cald din narile lor odata cu ceata, unde comerciantii iti zambesc cand iti ofera un piciorus de crab si unde vapoarele se pierd in larg dar marinarii te poarta in gand.

Mâţele vor sa stea zgribulite in ploaie pe strazi inguste si pavate, cu biciclisti saltareti si pietoni deloc grabiti. Vor sa priveasca leganandu-li-se cozile in bataia vantului din turla unei catedrale gotice cum un oras intreg se pregateste sa doarma, cum ultimele raze se sting odata cu ancorarea unei salupe pe canal.

Mâţele vor sa simta parfumul altor asternuturi, caldura altor case si glasurile altor oameni. Sa fie doar ele si pisiceasca lor, fara sa inteleaga o strigare in alta cuvantare.

Mâţele erau mai fericite, mai frumoase, mai vesele, mai descurcarete si mai iscusite. Erau mâţe adevarate, feline pur sange. Erau vagaboante.

S-au domesticit prea repede dar ghearele inca nu li s-au tocit si nici simturile nu le-au parasit. Sunt mereu in asteptare, gata oricand sa-si poarte mustatile pe alte carari, cu prima ocazie.

Mâţzele sunt mici, lumea e mare; se vor pierde din nou prin cotloane intunecate.

023.jpg

This entry was posted in Travel Journal. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s