Ora 1 noaptea. Am veioza aprinsa si mananc un iaurt. Termin de tradus inca un document la minunata-mi lucrare de licenta in timp ce winampul imi sopteste Veritasaga direct in creier iar spatele ma omoara de la pozitia sezlongului. Nu, nu stau pe sezlong, stau in pat rezemata de perne si cu laptopul pe picioare. Tequila imi mai lipseste, dar nah, am iaurt!! Si cum ar fi baietii de la Veritasaga pe post de mariachi, in bermude, cu piepturile goale si cu chitari pe genunchi!?

In fine, ma deconectez de la tehnologie, imi pun paharul de “tequila” gol pe masa si ma pregatesc de somn. Ma duc in mod normal la baie, trebaluiesc pe acolo si cand ies … ce sa vezi … ea, abia trezita din somn, ma intreaba:

– Esti gata, pleci?

– Unde sa plec? Acum?, raspund si eu tot cu o intrebare. Hmm, what? Adica unde sa ma duc miercurea la 1 noaptea, imbracata in pijama, cu parul ravasit si cu ochisorii mari ce poarta inca urme de creion verde pe pleoape? Imi scapa mie ceva?

– Da, nu mai pleci?, ma intreaba iar la fel de senina.

– Nu plec, adica nu plec acum. Dimineata ma duc la cursuri dar mai e pana atunci, ii spun cu un zambet usor dandu-mi seama la ce se refera ea.

– A, cum? Nu e dimineata? Da’ cat e ceasul?, ea o tot tine mortis.

– E 1 noaptea. Nici n-am dormit ca sa zic ca ma trezesc si plec. ( Doamne, ce mai rad in sinea mea)

– Ah, asa mult am dormit … Nu trebuia sa ma culc devreme, mai e pana dimineata dar vedem noi, zise ea lamurita un picusor mai mult acum.

– Mai e, ii raspund. Noapte buna! Si ma duc la mine in camera sa pot sa chicotesc in voie.

Acum ma tot gandesc ca as fi putut sa ma imbrac si sa plec de nebuna la 1 noaptea in oras. Sa-i fac bietei femei asa ceva, sa creada ca e dimineata? Sa-l sune si pe domnu’ Nelu ca sa-i dea lista de cumparaturi?

Ahaha …ce chestiune ar mai fi iesit …