Imi pare rău pentru draperiile roşii pline de pasiune şi pentru galbenul ferestrei cu geamuri murdare de vise şi speranţe pe care zace o cutie de pantofi negri fără capac, pentru pereţii cu tablouri strâmbe şi bete de melancolie rozalie din ale căror colţuri parfumate şi crăpate de frig iese câte o nuanţă de verde aprins.

Imi pare rău pentru covorul minuscul cu motiv floral ce zace în mijloc plin de reviste, gânduri şi jucării colorate, pentru scaunele de catifea maro pe care zac aruncate o cămaşă tristă, dorinţe deşarte şi o pereche de mănuşi sentimentale.

Imi pare rău pentru masa cu mister şi întrebări îmbârligate pe care stau cuţitul de gelozie mereu ascuţit lângă farfuria cu idei, paharul pe jumătate plin cu devotament şi felia de iubire ce e muşcată tocmai pe jumătate.

Si-mi pare rău şi pentru uşa întredeschisă a dulapului cu sertare de melodii, cu umeraşe de cuvinte şi rafturi cu bună-dispoziţie.

Stiu că am uitat aprins radioul cu soare şi primăvară dar abia se aude din cauza prafului de stele ce-l acoperă.

E atâta tandreţe în aer încât ceasul de pe noptieră s-a oprit să se uite cum se leagănă trandafirul amorţit de patimă.

Si cel mai tare îmi pare rău pentru că papucii de casă în formă de veselie albastră sunt tot lângă patul moale de amintiri pe care dormi învelit cu zâmbete şi încruntări iar halatul cu dragoste stă împachetat frumos şi pus pe perna cu iluzii.

* Backstreetboys – Rush over me