Si acum e timpul pentru niste Boris Vian!

Am cumparat-o din anticariatul meu brasovean pentru ca mi-a placut titlul “Blues pentru o pisica neagra” si pentru ca avea formatul de buzunar care-mi permite sa o port dupa mine.

Scriitor boem si cu o imaginatie remarcabila, Vian a fost pe rand traducator, saxofonist intr-o orchestra de jazz, reparator de masini vechi, actor de film, cantaret de cabaret, scriitor de romane, nuvele si piese de teatru. Din nefericire la numai 39 de ani a murit din cauza unui stop cardiac, in timp ce asista la proiectia filmului adaptat dupa cartea sa “Ma voi prabusi pe mormintele voastre”.

Prin imbinarea existentialismului si a suprarealismul intr-un joc continuu de cuvinte, Blues pentru o pisică neagră (1949) reuneste unsprezece nuvele în care sarcasmul si ludicul, cruzimea si inocenta lui Boris Vian te poarta intr-un univers imaginar complex caruia vrei sa-i aflii sensurile.

”Atunci lua un cutit mare si isi taie capul. Il puse in apa fierbinte cu cateva cristale pentru a-l curata si a nu falsifica greutatea. Apoi muri inainte de a fi terminat, fiindca toate acestea se petreceau in 1945, iar medicina nu era asa perfectionata ca acum. Urca la cer intr-un nor mare si rotund. Nu avea niciun motiv sa mearga in alta parte.”(Racul)

“Inca mai sunt in picioare, deasupra minei[…]Nu explodeaza decat atunci cand retragi piciorul[…]Sunt singur[…] Nu am pastrat decat carnetelul si creionul. O sa le arunc inainte de a schimba piciorul si trebuie neaparat sa fac asta, pentru ca m-am saturat de razboi si pentru ca ma napadesc furnicile.” (Furnicile)

Cele 11 sunt: „Furnicile”, „Elevi silitori”, „Calatoria la Khonostrov”, „Racul”, „Instalatorul”, „Soseaua pustie”, „Pestii morti”, „Blues pentru o pisica neagra”, „Ceata”, „Gasca albastra” si „Figurantul”.