luna, vioara, praf de stele

beautiful_dreamer.jpg

Ma ridic frumusel din pat si ma duc la fereastra. O deschid si trag aer in piept ca si cum as inspira pentru prima data. Imi place aroma verii, tarziu in noapte. Parca n-a mai fost niciodata o noapte ca asta. Ma gandesc ca poate insectele astea mici canta pentru a aduce ploaia, ca intr-un ritual indian de aducere a norilor. Au incurcat insa vorbele si tot ce fac e pentru Luna. Asa cocheta si mandra priveste de sus. Stie ca Soarele o place si crede ca cei mici sunt o trupa de mariachi, e o serenada numai pentru ea. Asa imbujorata s-a facut si chicoteste. Daca ar fi ascultat Luna bucatile la vioara cu care adormeam mica fiind probabil ar fi crezut ca e ceva la fel de divin ca si ea.

Cate nopti la rand nu l-am ascultat pe mosuletul simpatic ce locuia la mansarda in casa de vis-a-vis, de cate ori nu mi-am dorit sa fiu acolo, sa-l vad cum manuieste arcusul, cum simte muzica.

E rece afara. Pentru ca Luna si-a pierdut razele pe drum din cauza muzicii, si unde pui ca erau cadou de la El.

Imi amintesc de noptile friguroase, cand inghetam cu nasul la geam inchipuindu-mi ca asa sunt mai aproape, ca-l zaresc prin fereastra mica si innegrita din acoperis. Oare pentru cine canta ? Erau bucati de partitura inspirate poate de sotia sa, de chipul ei, de voce, de fosnetul crinolinei cand se aseza pe genunchii sai, de parfumul pielii ei cand isi desfacea corsetul … Poate erau piese vechi, invatate de la maestru sau, note si tonuri ce altfel s-ar fi pierdut… Poate canta pur si simplu pe moment, despre o viata traita din plin, cu suisuri si coborasuri, despre singuratatea camarutei sale , despre vioara ce i-a fost prieten intotdeauna…Sau era cate putin din fiecare…Era un melanj de sentimente, trairi si ganduri, era pasiune si munca, dragoste si ura pentru o viata ce vine incet si se scurge prea repede …Pentru clipele de atunci si pentru cele ce vor urma, pentru amintiri, pentru prieteni si pentru necunoscuti…

Pentru mine…

Luna merge sa doarma linisita, se retrage in castelul ei, in camerele spatioase si impodobite cu praf de stele, cu dorinte si vise. La fel fac si eu. Iar muzica se aude mai slab.

Dar stiu ca este acolo.

This entry was posted in Creativ writing and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s