Ce faci cand iti incalci principiile, cand propriile tale reguli le incalci?

Ce vor spune cei carora le-ai inselat asteptarile si care au crezut in cuvintele tale la fel de mult cum tu insuti ai crezut?

Ce faci cand tot ce ai construit ori se darama ori capata constiinta si se construieste singur, si te inghite…si iti place sa fii pierdut, sa nu mai detii tu controlul?

Ce faci cand ti se intampla a doua oara? Nu trebuia sa inveti din greseli? De ce o repeti : pentru ca stii ca acum va fi altfel sau pentru ca stii ca va fi la fel dar iti place dulcele-amarui al suferintei?

Cum e posibil sa te pierzi in detalii? Tu, care mereu erai cu un pas in fata, acum te lasi coplesit de cuvinte, forme, culori, sentimente.

Ce faci cand propria ta arma ti se intoarce impotriva-ti si inmarmuresti in fata ei? Te rogi sa se termine mai repede. Dar…oh, nu…ea nu vrea sa se sfarseasca, vrea sa te vada, sa te simta asa cum esti cu adevarat.

Ce faci cand esti indragostit?

E simplu, nu te mai gandesti la toate astea…Te lasi purtat de val, poate iesi victorios sau te inneci.

Macar ai simtit apa, ai atins nisipul, ai mirosit aerul sarat din plin si ai cules o scoica. Da, scoica… Din sute de scoici una te-a intepat in talpa si ai luat-o cu tine.

Ea te-a ales pentru ca ai avut curaj sa pasesti in lumea ei; e magia “marii”.

Esti deja un aventurier. Ce-ti mai doresti?