La relanti vezi cum paharele cad, si cad, si nu mai ating odata podeaua si vrei sa le auzi, sa simti ca se farama … si hartiile zboara si se imprastie in toate partile … pixurile, creioanele se rotesc in aer , asteapta sa isi gaseasca locul … perdele …scaunul e rasturnat … in mintea ta e ca si cum ruleaza cu volum maxim si bass asurzitor o piesa rock ce-ti place atat de mult si nimic nu mai capata sens …
Te uiti cum oglinda se face tandari sub pumnul tau si te intrebi de ce te doare mana … bucati de sticla reflecta lumina in timp ce aluneca … chipul tau capata trasaturi monstruoase in piesele ramase in rama sau nu esti tu acela? … Mana inca te doare si vezi ca sangele iti siroieste usor din degete , si te furnica. E durere? Durerea te face sa te simti viu?
Cu ultima rasuflare de furie te arunci pe un fotoliu si atunci pelicula alb-negru se coloreaza usor … cioburi zac pe pardoseala, unele sclipesc altele nu, foi albe sau scrise abia se aseaza peste toata harababura, pete rosii formeaza un culoar pana la locul in care stai … Inca nu realizezi ca abia ai scapat din tensiune, melodia din capul tau isi pierde din sonor si iti revii usor … ai scapat, partea intunecata s-a retras, poti din nou sa-ti porti masca de fiecare zi …
Simti o umbra… auzi o miscare… incerci sa intri in acea lume… melodia se termina… te trezesti din vis… oare ti-a placut? oare mai vrei?….raspunde singur la intrebarea asta.
Priveste-te in cioburile oglinzii si te intreaba? Asta esti tu? Oglinda sfaramata in mii de parti sub pumnul vietii?