Priveste cerul. De atatea ori l-a privit. Intotdeauna la fel. Aceiasi ochi, aceleasi ganduri, aceeasi dorinta.

Atat de rece-nauntru si-atat de calda-n afara.

Priveste intunericul. De atatea ori l-a privit. Intotdeauna la fel. Acelasi gol, aceeasi raceala, aceeasi liniste.

Atat de departe de lume si-atat de aproape de tot.

Asculta in noapte. Pentru a cata oara? Doar ea. Si bucati de vise se-nalta plangand.

*Anathema – Forgotten hopes