Priveste cerul. De atatea ori l-a privit. Intotdeauna la fel. Aceiasi ochi, aceleasi ganduri, aceeasi dorinta.
Atat de rece-nauntru si-atat de calda-n afara.
Priveste intunericul. De atatea ori l-a privit. Intotdeauna la fel. Acelasi gol, aceeasi raceala, aceeasi liniste.
Atat de departe de lume si-atat de aproape de tot.
Asculta in noapte. Pentru a cata oara? Doar ea. Si bucati de vise se-nalta plangand.
*Anathema – Forgotten hopes
The book of Meow 
Atât de trist şi totuşi se întrevede o rază de lumină şi optimism. Frumos 🙂
Pingback: photography northampton