luna, vioara, praf de stele

beautiful_dreamer.jpg

Ma ridic frumusel din pat si ma duc la fereastra. O deschid si trag aer in piept ca si cum as inspira pentru prima data. Imi place aroma verii, tarziu in noapte. Parca n-a mai fost niciodata o noapte ca asta. Ma gandesc ca poate insectele astea mici canta pentru a aduce ploaia, ca intr-un ritual indian de aducere a norilor. Au incurcat insa vorbele si tot ce fac e pentru Luna. Asa cocheta si mandra priveste de sus. Stie ca Soarele o place si crede ca cei mici sunt o trupa de mariachi, e o serenada numai pentru ea. Asa imbujorata s-a facut si chicoteste. Daca ar fi ascultat Luna bucatile la vioara cu care adormeam mica fiind probabil ar fi crezut ca e ceva la fel de divin ca si ea.

Cate nopti la rand nu l-am ascultat pe mosuletul simpatic ce locuia la mansarda in casa de vis-a-vis, de cate ori nu mi-am dorit sa fiu acolo, sa-l vad cum manuieste arcusul, cum simte muzica.

E rece afara. Pentru ca Luna si-a pierdut razele pe drum din cauza muzicii, si unde pui ca erau cadou de la El.

Imi amintesc de noptile friguroase, cand inghetam cu nasul la geam inchipuindu-mi ca asa sunt mai aproape, ca-l zaresc prin fereastra mica si innegrita din acoperis. Oare pentru cine canta ? Erau bucati de partitura inspirate poate de sotia sa, de chipul ei, de voce, de fosnetul crinolinei cand se aseza pe genunchii sai, de parfumul pielii ei cand isi desfacea corsetul … Poate erau piese vechi, invatate de la maestru sau, note si tonuri ce altfel s-ar fi pierdut… Poate canta pur si simplu pe moment, despre o viata traita din plin, cu suisuri si coborasuri, despre singuratatea camarutei sale , despre vioara ce i-a fost prieten intotdeauna…Sau era cate putin din fiecare…Era un melanj de sentimente, trairi si ganduri, era pasiune si munca, dragoste si ura pentru o viata ce vine incet si se scurge prea repede …Pentru clipele de atunci si pentru cele ce vor urma, pentru amintiri, pentru prieteni si pentru necunoscuti…

Pentru mine…

Luna merge sa doarma linisita, se retrage in castelul ei, in camerele spatioase si impodobite cu praf de stele, cu dorinte si vise. La fel fac si eu. Iar muzica se aude mai slab.

Dar stiu ca este acolo.

Continue reading

Posted in Creativ writing | Tagged , , , | Leave a comment

Crezi sau nu?

 

In orasul mare unde te simti singur, unde nimeni nu-ti acorda atentie si te simti ca o papusa manevrata de toti pentru scopurile si bunul lor plac, iti mai ramane cel putin o solutie: horoscopul.

Nu conteaza daca il citesti in ziarul ce se distribuie gratuit, daca iti este prezentat la tv in timp ce-ti bei cafeaua inainte sa te pierzi in multime sau daca iti este intocmit de un profesionist si il primesti pe e-mail.

zodiac.gif

 

Dupa ce ti-ai citit frumusel « desfasuratorul » pe ziua respectiva poti sa-ti vezi linistit de treburi : azi ai din nou un tzel. O sa faci ceva pentru tine si pentru universul de care esti legat in mod intim. Nu mai esti anonim, nu mai esti o papusa trasa de sfori ci esti o rotita in marele mecanism ; faci parte din lumea divina. In acelasi timp, ar trebui sa realizezi constient sau nu ca te aflii in fata unei mari drame cosmice si ca faci parte din ea (esti mic dar important).

Nu se poate spune cat este autosugestie* si cat este adevar stiintific**. Daca Dumnezeu joaca zaruri sau nu, e o problema de « matematica » asa cum horoscopul tine de « alegeri ».

Nu da pagina la rubrica urmatoare si nu schimba postul. Citeste, asculta si decide ce ai sa faci azi.

* Wilson si Weldon au ilustrat-o prin experimentul lui Rachleff : a fost trimis un horoscop identic prin mail la circa 100 de persoane care isi trimisesera data nasterii. Pe cat de diferite au fost datele nasterii, pe cat de diferiti sunt oamenii, fiecare persoana a declarat ca s-a regasit in cele spuse, ca prezinta acuratete. Concluzia este ca, informatia fiind mai mult decat abundenta, oamenii sunt capabili sa gaseasca modalitati prin care sa-si potriveasca trairile.

**teoria lui Percy Seymor despre Soare si magnetism; plus multi altii.

Posted in Creativ writing | Tagged , | Leave a comment

Aici si Acum

Stai asezat aproape nemiscat, relaxat. Daca inainte inca iti simteai bataile inimii si aveai impulsul de a trage aer in piept, acum ai uitat. Ochii privesc fix spre singura sursa de lumina din camera: un ecran alb. Degetele aluneca usor pe taste in timp ce gandurile-ti fug aiurea concentrandu-se nu pe cuvinte ci pe imagini ce plutesc spre tine.

Cateodata pare sa nu fie nicio diferenta intre gandurile adevarate si imaginile ce continua sa-si faca de cap. Ii ai pe toti langa tine: iti vorbesc, gesticuleaza, rad, te ating, chiar ai putea sa le simti mirosul pielii.

E ca si cum inauntru e afara si afara e inauntru. Iar timpul… timpul pur si simplu s-a evaporat. Esti aici si acum. Trupul tau…oare mai exista? Nu, corporalitatea s-a dus; e ca o meditatie profunda in care se urca incet spre atingerea nivelurilor energetice ale universului.

Tot ce conteaza e sa nu fii trezit tocmai in punctul culminant – cand devii una cu universul.

Si totusi, nu toti sunt maestri Zen. Asa ca, pentru o clipa, aminteste-ti sa clipesti si sa iei o gura de aer. Ridica-te de pe scaun, deschide fereastra si priveste lumea. E la fel de reala ca tot ce ai trait pana acum? Sau tot ce ai vazut in fata ecranului e realiatatea?

Combina aceste doua “realitati”. Si abia atunci ai sa simti mireasma vietii si parfumul celor de langa tine.

 

_she_told_me__by_chocolate_sheep.jpg

Posted in Creativ writing | Tagged , , | 1 Comment

De ce iubim femeile – Mircea Cartarescu

”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă.
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles.
Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti.
Pentru că se trag din fetiţe.
Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că nu se masturbează.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor.
Pentru că le termină Cohen.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.
Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat.
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.
Pentru că ţin minte numele actri¬ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în troleibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor.
Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm.
Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.”

Posted in Citate / Quotes | Tagged , , , | 3 Comments

L’air de mots

 

Vorbele zboara, se spune.

Cuvintele sunt ca si parfumurile – au note de varf, note intermediare si note de baza. Trebuie sa stii cum sa le faci cadou cuiva, sa alegi aroma ce i se potriveste si trebuie sa inveti sa le primesti si sa le porti.

Ele vibreaza, strabat aerul si ni se intiparesc in minte. Fiecare din noi detine un mic flacon de esente ce asteapta sa fie eliberate si sa improspateze lumea. Un cuvant te poate distruge sau iti poate reface viata asa cum o mireasma iti indulceste sau amaraste ziua.

Cand probezi diferite parfumuri ai intotdeauna grija sa nu se amestece mirosurile, la fel functioneaza si sistemul cuvintelor. Daca asculti cu atentie, vorbele pe care le schimba oamenii in fiecare zi, vei simti doar o nota vaga de miresme care dispare la prima adiere de vant. Si asta nu pentru ca ei nu stiu sa le foloseasca ci doar pentru ca nu le acorda importanta cuvenita.

Cuvintele sunt cea mai frumoasa jucarie de vorbe si au cel mai ametitor parfum….

Posted in Creativ writing | Tagged , , , , | Leave a comment