Garguii – pentru unii dintre noi creaturi inspaimantatoare, pentru ceilalti adorabili paznici ai zidurilor gotice – au rolul de a ne pazi, de a ne pastra inocenta in fata raului si, in romanul de fata, sunt cei care se nasc din iubire pentru a darui iubire.
Andrew Davidson ii foloseste pe post de legatura intre lumea contemporana, cu droguri, alcool si sex cat cuprinde, toate la ordinea zilei, si trecutul medieval in care dragostea, integritatea si onoarea meritau orice sacrificiu.
Povestea in sine pare destul de neobisnuita; la suprafata, dragostea dintre un fost pornostar si o sculptorita schizofrenica se transforma intr-o calatorie de-a lungul vremii din Germania Medievala, unde el era un mercenar iar ea un scrib al manastirii Engelthal, in Islanda si Japonia, Anglia si Italia pentru a sublinia cum dragostea transcede timpul.
Pe langa stilul Sherezadei pe care Marianne Engel, sculptorita, il foloseste pentru a-i aminti iubitului sau de trecutul ce-i leaga, mi-au placut foarte mult simbolurile prezente mai la tot pasul, fie intamplator sau nu: varful de sageata, focul ca element distrugator si/sau purificator, referirile la Infernul si Calatoria lui Dante, garguii si bineinteles iubirea care salveaza vieti.
Stilul lui Davidson este viu, colorat, foarte grafic si chiar tensionat, purtandu-te printr-o variata serie de scene si trairi. Cu toate acestea, n-a fost chiar ce ma asteptam sa fie avand in vedere categorisirea de “bestseller” si publicitatea masiva ce i s-a facut.
Pentru mine ramane totusi o carte faina;
Pentru felul in care Mariannei isi “sculpteaza” trupul cu tatuaje pentru ca nu are piatra la indemana si simte nevoia acuta de a se elibera, pentru ca isi daruieste inimile pietrei cand viata scurgandu-se din trupul ei trece in micile grotescuri si pentru felul in care el, eroul romanului, pune toata povestea ei la indoiala pentru ca, nu-i asa, cum ar putea sa aiba loc astfel de “lucruri supranaturale” in lumea asta atat de “reala”?
The book of Meow 