Din gand in gand si “mestereala” am ajuns sa fac si lucruri hand-made.
Brose simple, haioase si pline de farmec, din nasturei si material textil pe care le poti admira la Craftdart si cercei din argint 925, argint tibetan si tot felul de margele si margelute pe care ii gasesti in pagina Art- Bijoux sau pe blogul special dedicat lor, Mademoiselle D
Quand la peine est trop lourde il faut qu’on ferme nos yeux pour y voir mieux, morder les levres et dicter des mots.
Il faut aller dans l’enfer et s’en retourner pour montrer qu’on peut toujours choisir et suivre notre propre chemin.
Il faut etre courageux, avoir du bon humeur et un peu de folie.
Il faut apprecier a la fin l’arome leger de l’arsenic sur la pointe de la langue et voir du bout du son nez le sourire de l’autre, content de te voir.
Imi pare rău pentru draperiile roşii pline de pasiune şi pentru galbenul ferestrei cu geamuri murdare de vise şi speranţe pe care zace o cutie de pantofi negri fără capac, pentru pereţii cu tablouri strâmbe şi bete de melancolie rozalie din ale căror colţuri parfumate şi crăpate de frig iese câte o nuanţă de verde aprins.
Imi pare rău pentru covorul minuscul cu motiv floral ce zace în mijloc plin de reviste, gânduri şi jucării colorate, pentru scaunele de catifea maro pe care zac aruncate o cămaşă tristă, dorinţe deşarte şi o pereche de mănuşi sentimentale.
Imi pare rău pentru masa cu mister şi întrebări îmbârligate pe care stau cuţitul de gelozie mereu ascuţit lângă farfuria cu idei, paharul pe jumătate plin cu devotament şi felia de iubire ce e muşcată tocmai pe jumătate.
Si-mi pare rău şi pentru uşa întredeschisă a dulapului cu sertare de melodii, cu umeraşe de cuvinte şi rafturi cu bună-dispoziţie.
Stiu că am uitat aprins radioul cu soare şi primăvară dar abia se aude din cauza prafului de stele ce-l acoperă.
E atâta tandreţe în aer încât ceasul de pe noptieră s-a oprit să se uite cum se leagănă trandafirul amorţit de patimă.
Si cel mai tare îmi pare rău pentru că papucii de casă în formă de veselie albastră sunt tot lângă patul moale de amintiri pe care dormi învelit cu zâmbete şi încruntări iar halatul cu dragoste stă împachetat frumos şi pus pe perna cu iluzii.
* Backstreetboys – Rush over me
November, still feeling September’s touch, dreaming with the eyes wide open and counting the days ‘till …
Se aud batai in usa. O data, de doua ori si nici un raspuns. E un septembrie tarziu, inghetat si plin de rani. Isi incalzeste mainile de peretii unei cani aburinde.
Inca o bataie in usa. E inspaimantator de trist cum ploua fara nici o remuscare. Ridica o poza din cele imprastiate in jur, aseaza cana peste altele. Asculta.
Nu mai e nimeni. E chinuitor cum picaturile curata tot dar ea e inca acolo. Ar plange, si-ar pune intrebari, ar vrea sa stie.
Se aude cum ticaie timpul. Un ceas, doua si nici o miscare. E noapte batrana si cersetoare, cu parul impletit in frig. Pe chipul ei se citeste multumirea si-n ochii mici plutind in gol e soare.
E un septembrie tarziu, fragil si plin de vise.
* Eli Mattson – Smile
You’ve helped me out in so many ways that I can’t ever find a way to thank you enough.
From all the advise and wisdom you’ve given me over the past year and all the time you’ve spent with me to listen to my problems, rants, and just talk and talk for hours about nothing. I will never forget the time you spent into a someone that no one wanted to even spend time with. I will never forget all the effort you put into me and stopped me from ending my life.
I will never forget the gift you gave to me. The life I live.
I’m sure that my wife would thank you as well.
* Emerson Hart – Fiend to a stranger
Fuel – Innocent
Satan, you know where I lie
Gently I go, into that good night
All our lives get complicated
Search for pleasure’s overrated
Never armed our souls
For what the future would hold
We were innocent
Innocent
Angels, lend me your might
Forfeit all my lives to get just one right
All those colors long since faded
And all our smiles are confiscated
Never were we told
We’d be bought and sold
We were innocent
Yeah
Yeah this prayer is for me tonight
This far down that line
We still ain’t got it right
What confessions not yet stated
Our next sin is contemplated
Never did we know
What the future would hold
Or that we’d be bought and sold
No
We were innocent
Innocent
We were innocent
Ohh
” In noaptea aceea, in aer era o aroma de Timp.
Cum mirosea Timpul? Ca praf, ceasuri si oameni.
Si, daca te intrebai cum suna Timpul, ei bine, Timpul suna ca un rau curgand printr-o pestera intunecata, glasuri plangand, noroi cazand pe capacele unor cutii goale si ploaie.
Mergand mai departe, cum arata Timpul? Timpul era ca o ninsoare tacuta intr-o camera intunecata, sau ca un film mut intr-o sala veche de cinematograf, o suta de miliarde de chipuri cazand ca baloanele de Anul Nou, jos, jos, spre nefiinta.
Asa mirosea, arata si suna Timpul. Iar in noaptea aceea – in noaptea aceea aproape ca puteai atinge Timpul.”
Ray Bradbury – Cronici Martiene
” In noaptea aceea, in aer era o aroma de Timp.
Cum mirosea Timpul? Ca praf, ceasuri si oameni.
Si, daca te intrebai cum suna Timpul, ei bine, Timpul suna ca un rau curgand printr-o pestera intunecata, glasuri plangand, noroi cazand pe capacele unor cutii goale si ploaie.
Mergand mai departe, cum arata Timpul? Timpul era ca o ninsoare tacuta intr-o camera intunecata, sau ca un film mut intr-o sala veche de cinematograf, o suta de miliarde de chipuri cazand ca baloanele de Anul Nou, jos, jos, spre nefiinta.
Asa mirosea, arata si suna Timpul. Iar in noaptea aceea – in noaptea aceea aproape ca puteai atinge Timpul.”
Ray Bradbury – Cronici Martiene
Unii oameni intra in viata ta fara sa-i inviti, fara sa-i astepti in timp ce, cu cei pe care ti-i doresti dureaza o vesnicie si poate mai mult doar ca sa-i vezi macar o data.
Iar cei ce-ti vin usor sunt adesea subapreciati si neinsemnati pentru ca tanjim dupa ceea ce nu putem inca avea. Si pe buna dreptate !
Cei pentru care lupti si porti batalie dupa batalie, vor fi mai pretiosi, vor valora mai mult in ochii tai dar iti vor fi si alaturi. Pentru ca stiu ca ai sacrificat ceva din tine numai de dragul lor.
Si nu e vorba de vreo datorie morala sau etica, e vorba de apreciere pentru cineva care a crezut in ei, care a spus lucrurilor pe nume atunci cand ei nu au avut curaj, care au impartasit cu tine aceleasi trairi, idei fara sa fi stiut.
Conteaza sa te regasesti in oameni, sa simti ca nu mai esti singur ; si ca cineva acolo sus te iubeste.
Mâţa nu ştie ce vrea dar ştie sigur ceea ce nu vrea !
Iar la timpul ăsta n-are nevoie să fie sâcâită, presată, deturnată de la leneveala ei obişnuită din toate după-amiezile pentru a face incursiuni pe acoperişul fierbinte dând piept cu toate creaturile nopţii.
Nu ! Cu siguranţă nu vrea asta !
Mustăţile ei sunt scumpe, aşa că n-o să-şi bage botul unde şi după cum dictează motanul cartierului.
Va sta ferm pe poziţii, cu urechile ciulite şi, dacă va fi cazul, va riposta, întâi blând apoi sălbatic.
Nu scapi întreg când îţi arde de joacă iar ea îşi plimbă nervos coada de colo-colo.
Ar trebui să ştii măcar minimul despre ea, ar trebui să înveţi să o asculţi când toarce, nu doar să ţi se pară că doarme liniştită !
*Lifehouse – You and Me
The book of Meow 