The book of Meow

Pe cerul meu a mai cazut o stea

Posted on January 11, 2008 by Diana

Prea multe lucruri de facut, prea multe cerinte, prea multe locuri in care tre sa fiu in acelasi timp, prea multe contraziceri… totul e prea mult. Toti vor o parte din mine, dar pacat ca nu o vor pentru ei, o vor doar ca sa ma dezarmeze, sa ma distruga. Sunt un adversar de temut, sunt tot ceea ce ei nu pot fi. Ei au timpul de partea lor, eu nu ma am decat pe mine.

Si atunci cand ei cred ca detin controlul, cand cred ca au reusit sa ma faca praf, cand fata si mai ales ochii imi tradeaza oboseala, cand hainele parca sunt aruncate la intamplare pe mine doar ca sa nu fiu goala, vulnerabila, cand uit ceea ce tocmai am spus pentru ca in cap imi vajaie tot felul de alte idei … tocmai atunci eu am castigat de fapt in fata lor.

Pentru ca nu-mi pasa cum ma percep, pentru ca stiu ca inauntrul meu inca mai e un strop de magie, inca mai exista sclipirea ce urmeaza sa-i orbeasca.

Pentru ca … pe cerul meu a mai cazut o stea…

Posted in Creativ writing | Tagged oboseala, stele cazatoare | Leave a comment

Ma privea din umbra,

Posted on January 11, 2008 by Diana

Ii simteam ochii pe trupul meu, de sus in jos, de jos in sus ma masura de fiecare data. Imi ingheta sufletul cand stiam ca’s mereu in mintea lui. Nu se mai satura de mine. Eram provocarea lui cea mare, ispita careia si-a dorit mereu sa-i reziste.

Nu stiam ce vrea, nu stiam de ce m-a ales pe mine si nu stiam cand o sa ma aiba. Am fugit mereu, l-am pacalit, l-am dus in locurile pe care eu le stiam, l-am pus sa joace in terenul meu. Stiam ca nu pot scapa niciodata asa ca m-am lasat in voia lui si am intrat in umbra. El insa m-a abandonat acolo, m-a inchis in intunericul ce a fost al sau.

Acum e timpul sa-i cunosc eu ascunzisurile, sa-i iau urma si sa-l fac sa se teama. Acum eu vanez … adulmec, privesc, ating … iau in posesie tot ce e al sau … il masor din priviri, de sus in jos, de jos in sus, de fiecare data. Nu ma mai satur de el.

Si stie ca nu poate sa-mi scape, ca va veni momentul cand o sa fim amandoi pentru cateva clipe si-o sa fie al meu.

N-o sa-i auda nimeni strigatele in umbra, n-o sa-mi auda nimeni strigatele in umbra.

Nu vor exista reguli, nu va fi mila …

Ne vom sfasia!

Posted in Creativ writing | Tagged abandon, dorinta, umbra, vanez | 4 Comments

Cand ramanem doar noi

Posted on January 3, 2008 by Diana

Poate ca nu te merit si nu esti bun pentru mine, poate ca nu ma meriti si nu’s bun pentru tine, dar la final tot o sa-ti fiu alaturi.

Indiferent daca in cursa asta nebuna esti inainte sau ramai in urma, indiferent cati te intrec si pe cati depasesti, la sfarsitul ei o sa fii doar tu si atunci va trebui sa ma privesti.

Si trebuie, macar in al 12-lea ceas, sa-ti dai seama ca sunt parte din tine. Ca vad prin ochii tai, ca simt bataile inimii tale, ca stiu ce gandesti si’s mereu cu un pas in fata. Ai nevoie de mine ca sa-ti termini calatoria si sa fii fericit, am nevoie de tine ca sa-mi dobandesc libertatea si sa ma pot inalta.

Ai incredere in mine !

Sunt ingerul tau cazut!

Posted in Creativ writing | Tagged incredere, inger cazut, viata | Leave a comment

Spune-mi ce gandesti

Posted on January 2, 2008 by Diana

Lucrurile pe care nu le spui se pierd, asa imi spuse un prieten.

Se pierd in tine . . . devin dorinte neimplinite, asteptari nesfarsite pe care le ai de la ceilalti presupunand ca ei isi dau seama ce vrei. Devii nervos si suparat ca ceea ce tu iti doresti e atat de evident (pentru tine) si totusi atat de neclar (pentru ei). Si te gandesti ca e ceva in neregula cu tine, ca nu te intelege nimeni, ca viata asta e nedreapta cand tu ceri atat de putin.

Insa tu nu ceri, nu dai glas dorintei. Ramane inchisa in tine si creste cu fiecare zi: un foc ce va deveni valvataie si te va mistui usor.

Nu e simplu sa spui ce gandesti, sa ceri, sa recunosti ca ai nevoie de cineva sau de ceva. Dar nu poti sa taci la nesfarsit, nu poti sa tii in tine si nici sa umbli mereu cu subtilitati.

Asa ca, desi inima-ti sta in gat iar obrajii ti’s rosii, cu glas scazut sopteste-mi.

Rosteste gandul . . . Ce-ti doresti de la mine?

Posted in Creativ writing | Tagged cuvinte nerostite, dorinte neimplinite | 2 Comments

Si visez

Posted on December 31, 2007 by Diana

Si visez, inca mai pot sa visez.

Sa am ochii larg deschisi, sa merg pe strada si sa-mi zboare gandul aiurea, sa nu observ cine ma petrece, sa nu aud cine ma striga. Sa zambesc aiurea prin tramvaie si babutele sa se uite ironic la mine, sa ratez statia pierduta cu ochii pe geam. Pot inca sa fug ca ploaia sa nu ma prinda iar odata ajunsa la adapost sa ma bufneasca rasul si sa ies sa ma ude. Inca imi tin mintea ocupata : cu amintiri, cu planuri, cu scenarii de viata sau de poveste. Pot sa vad minunatul in orice, pot sa fiu cine doresc atata timp cat intotdeauna ma intorc la mine, pot sa spun ce vreau cata vreme doar eu ma aud, pot sa vad, sa miros, sa simt ca si cum ar fi prima sau ultima data. Pot trai 3 minute de glorie sau o secunda eterna de dizgratie.

In vise am tot timpul din lume.

Si visez, visez sa am un an macar pe masura celui ce se termina.

Si visez, visez ca visul sa nu ramana vis.

Viseaza cu mine!

Posted in Creativ writing | Tagged ganduri, tramvaie, vise | Leave a comment

Iar plec !

Posted on December 23, 2007 by Diana

Cand lucrurile devin frumoase, cand totul capata sens si ma bucur din plin de orice, atunci vine si momentul sa plec. Ca de obicei, eu vin prima si plec prima. Niciodata nu’s eu cea care stinge lumina, niciodata nu pot sa am un loc al meu.

Nici macar nu mi se ofera posibilitatea de a alege a 2-a oara. O sansa si numai una ! Asta e tot ce am avut mereu.

De data asta insa mi-a placut, mi-a placut pentru ca pentru prima oara am stiut ce am vrut si am mers pana la capat.

Posted in Creativ writing | Tagged destin, ghent, sansa | Leave a comment

Kussen

Posted on December 19, 2007 by Diana

Bisou ma chère Belgique!

On a rit et on a pleuré ensemble, on a dansé et on a chanté, on s’est promené et on s’est reposé, on a vu presque tout les beautés des cités médiévales et nous avons senti la brize de la mer du nord. On a dégouté les meilleurs chocolats du monde et on a senti la saveur de la plus sophistique bière. On s’est amusée beaucoup et on s’est fait des amis.

Et le plus important, on ne l’oubliera jamais.

Kus kus, Belgique !

Posted in Creativ writing | Tagged belgique, biere, chocolat, kussen | Leave a comment

Povesti si scrum

Posted on December 16, 2007 by Diana

Mi-ar placea sa merg candva intr-o librarie sau la biblioteca si sa vad o carte oarecare, cu pagini galbene, indoite, rupte, roase de vreme, fara coperti, cu pete de cafea sau unsuoare de la felia de unt ce statea langa atunci cand randurile ii erau scrise sau citite.

Sa o iau de pe raft, dintre alte sute de carti si sa-mi arunc fugitiv privirea prin ea. Nimic sa nu-mi sara in ochi, nimic sa nu ma faca sa o iau cu mine, totul sa fie searbad, sters si haotic.

O insiruire de cuvinte fara rost, ca jurnalul unui nebun pe care doar el il intelege.

Fiecare sa creada ceva, sa-si inchipuie despre ce e vorba dar sa lipseasca profunzimea.

Sa am in mana povestea mea si nici macar sa nu stiu asta. In fond, cate alte vieti nu s-au scurs asa, au fost scrise si s-au facut scrum?!

Doar o alta carte ce merge la casat, un caiet de notite si atat.

Posted in Creativ writing | Tagged caiet de notite, carte, jurnal, pagini, poveste, scrum | Leave a comment

Three Days Grace – Wake Up

Posted on December 16, 2007 by Diana

Three Days Grace – Wake Up

I’m not sober all the time
You bring me down at least you try
Until we see this eye to eye
I don’t want you

I must be running out of luck
Cause you’re just not drunk enough to fuck
And now I’ve had it up to here
I don’t, I don’t want you

It took so long to see
You walked away from me
When I need you
Wake up I’m pounding on the door
I’m not the man I was before
Where the hell are you
When I need you
Wake up I’m pounding on the door
I won’t hurt you anymore
Where the hell are you
When I need you

I’m not angry all the time
You push me down at least you try
Until we see this eye to eye
I don’t want you

It took so long to see
You walked away from me
When I need you

Wake up I’m pounding on the door
I’m not the man I was before
Where the hell are you
When I need you
Wake up I’m pounding on the door
I won’t hurt you anymore
Where the hell are you

When I need you

Posted in Music notes | Tagged Three Days Grace - Wake Up | Leave a comment

Si-o doreste

Posted on December 12, 2007 by Diana

De 3 zile incoace nu mai are liniste. Se framanta, se gandeste, face planuri, tot felul de schite despre cum arata, ce culori minunate, ce combinatie reusita, cata gingasie intr-un trupsor asa firav… Si cand a vazut-o prima oara abia a putut sa o zareasca din multimea adunata acolo. E drept, nu la ea se uitau ceilalti, dar ei i-a zambit, pe ea a cucerit-o si acum, acum o vrea cu disperare.

A fost in locul unde a intalnit-o dar multimea disparuse si la fel si ea; pur si simplu nu mai era. Si acum imaginea ei tot ii apare in minte, o haituieste. Si-o doreste, e prima oara cand i se intampla asta, doreste sa o aiba, sa o atinga, sa-i simta forma, sa o poarte.

Doamne, de ar mai exista una exact la fel sau macar asemanatoare, sa fie la fel de finuta, de gingasa si stralucitoare.

Sa fie tot din argint, sa aiba turcoaze si sistem de prindere simplu si rafinat.

Cum ar putea sa mai gaseasca acea pereche de cercei?

P.S.: Sistemul de prindere nu e cel din fotografie, de asta ii e atat de greu sa o regaseasca.

Posted in Creativ writing | Tagged a dori, cercei cu turcoaz, nebunie | Leave a comment

Nu va mai caut !

Posted on December 9, 2007 by Diana

M-am saturat, m-am saturat, m-am saturat … pur si simplu nu ma mai intereseaza nimeni si nimic.

Sa fie toti fericiti cu ale lor si eu cu ale mele. Mi-a ajuns sa fiu mereu eu cea care se intoarce, careia ii pasa, care se intereseaza de vietilor lor idioate ca si cum ar fi cei mai importanti oameni din lume, care ii face sa zambeasca desi poate eu nu zambesc, care se bucura cand ii vede dupa multa vreme in care nu au dat un amarat de semn, care pune suflet si nu primeste nimic inapoi.

Poate sunt egoista, poate cer mai mult, prea mult dar, la naiba, macar atat merit si eu, respect si un zambet din inima. Daca nu ma vreti, spuneti-mi. Nu ma pasati de colo-colo, nu ma ignorati si nu-mi raspundeti la saluturi doar din obligatie. Cu ce sunteti mai buni ca mine? Cu absolut nimic; suntem pe picior de egalitate dar sunteti voi prea inchisi in cutiuta voastra, prea mandri ca sa va deschideti singuri geamul si sa priviti afara.

Asa ca graiti daca nu va convine ceva, trageti-ma de maneca daca gresesc, dati-mi peste nas daca mi-o iau in cap. Dar astept acelasi lucru si de la voi. Sa acceptati un repros, sa va recunoasteti vina, sa coborati odata cu picioarele pe pamant si sa mai si ganditi din cand in cand, nu tot timpul, ca stiu ca e greu sa faci multe lucruri in acelasi timp.

Cautati-ma daca ma vreti, eu nu va mai caut!